Maratonul Zapezii 2012

Am inceput, asadar, noul an in forta, participand la primul meu maraton. Chiar din a doua zi a anului am inceput sa alerg cate putin pentru a reintra in forma, dupa golirea meselor imbelsugate de sarbatori. Pe la jumatatea lunii ianuarie am citit cateva informatii despre un maraton ce avea sa se tina la Rasnov. Mi-a suras ideea, m-am apucat de antrenamente mai lungi si mi-am zis ca nu am nimic de pierdut. Din pacate, cu 2 saptamani inainte de concurs am avut ceva probleme la genunchiul drept asa ca am decis sa intrerup antrenamentele, iar in saptamana concursului am prins o raceala de toata frumusetea. Nimic nu avea insa sa imi stea in cale, mintea mea era setata pentru a participa la acest maraton.
Startul avea sa se dea de pe Valea Glejariei, Rasnov, de la Cabana Himalaya, urmat de un drum de 6km acoperit de zapada pana in Rasnov, se urca spre Valea Carbunarilor. Se traverseaza apoi orasul si se urca la Cetatea Rasnov, cu trecere chiar prin curtea cetatii, revenire la cabana si repetat acest traseu fara urcarea spre Valea Carbunarilor.

La start s-a plecat destul de usor, cu totul altfel decat eram eu obisnuit de la restul concursurilor, asa ca m-am bagat cuminte in mijlocul plutonului, care pana la intrarea in oras avea sa se destrame, eu ramanand singur undeva pe pozitia a 10a.

 Stiam urcarea de pe Valea Carbunarilor, simteam ca ma avantajeaza urcarile asa ca am tras mai tare decat concurentii din fata mea si vedeam ca ma apropii de ei. In punctul de control de la trambuline am luat in gel si viteza maxima pe coborare pregatindu-ma spiritual pentru partea cea mai grea a traseului, urcarea la cetate.
 Pe drumul spre Poiana Brasov l-am vazut pe concurentul din fata care mergea, asa ca am decis sa trag putin de mine, stiind ca o depasire ar fi contat enorm pentru psihicul meu. In curtea cetatii am primit cate o bautura isotonica de la sponsor, care pe mine m-a facut sa cobor din nou tare.

 Pe drumul spre cabana am inceput sa resimt oboseala, asa ca am decis sa mai scad ritmul. Incepea asadar a doua tura, ca si pozitie eram tot undeva pe unul din locurile 9-10, insa eram constient ca abia acum incepe greul.

Si asa a si fost: cand am intrat in oras am fost de pasit de 5-6 concurenti, insa am decis sa imi pastrez energia pentru urcare si sa repet "tehnica" de la prima tura. Chiar la intrarea in cetate am depasit 2 concurenti si pentru asta, abia asteptam isotonicul bine meritat si bineinteles coborarea. Ajuns din nou pe plat ma asteptam sa clachez la fiecare kilometru, kilometrii care se scurgeau din ce in ce mai greu si ma gandeam cu groaza la drumul spre cabana pe care trebuia sa il parcurg a 4a oara.

 Erau ultimii 5km cand au aparut crampele asa ca eram nevoit sa ma tot opresc si sa fac cateva genoflexiuni. Eram satul de zapada, de frig, de adidasi, de alergat, de mers iar cand m-am uitat in spate tocmai ma depaseau cei 2 concurenti pe care ii luasem la cetate. Am inghitit in sec, am strambat din nas in timp ce luam gelurile care nu mai aveau nici un gust si ma uitam la cei din fata mea care impartaseau aceleasi ganduri ca si mine. Asa am terminat primul meu maraton. Pe locul 15 in 5 ore si 31 de minute.

La sfarsit am fost felicitat de restul participantilor iar din partea organizatorilor am primit o cupa speciala pentru cel mai tanar participant.

 Seara s-a terminat tarziu, in jurul focului de tabara si a berbecului la protap, cu cantece de munte si alaturi de noi prieteni.

Poze-Marcel Santa



Umatoarea competitie Postavaru Night, daca nu, Semimaraton Cetatea Brasovului

2011-Review

2011, un an interesant din punct de vedere sportiv. Principala realizare este ca am invatat sa ma antrenez, nu singur, ci datorita lui "sensei" Liviu.

Sezonul "outdoor" a inceput pentru mine in luna martie, pregatindu-ma intens pentru primul concurs de anul acesta, Garboavele 2011, reusind sa strang aproximativ 400km pana la "marele eveniment", un numar impresionant pentru mine in acea perioada. A urmat macelul de la Galati unde am reusit uluitoarea performanta de a termina cursa, chiar pe locul 6 la categoria mea de varsta.
Aceasta "pregatire pentru Legiunea Straina" m-a motivat astfel ca in aprilie am reusit sa dublez aproape numarul de kilometri, pregatindu-ma pentru duatlonul de la inceputul lunii Mai, care ne-a rezervat o surpriza, atat mie cat si lui Liviu. Tot in luna Mai am inceput trail running'ul alaturi de Liviu si Marius, un placut virus cu care m-au "contaminat". A mai avut loc Kezdimarathon, pentru mine cu o clasare pe locul 7 la categoria de varsta.
A urmat apoi cea mai grea cursa din 2011, Maratonul Medieval Medias, 50km de chin si impins bicicleta la vale, o cursa in care spiritul competitional si-a spus cuvantul si nu m-a lasat sa ma dau batut chiar si dupa o cazatura urata, terminand cursa pe locul 11 la categoria de varsta.
Luna Iulie a fost una de relaxare totala, constand in excursia de o saptamana la Herculane impreuna cu cei de la Veniti cu Noi Arad, o saptamana de drumetii alaturi de oameni grozavi, dar fiind insa o luna in care antrenamentul a cam lipsit din programul meu.
Astfel, in luna august, am avut o prestatie dezamagitoare la Triatlonul de la Reci unde am iesit pe locul 17/33 la proba de bicicleta, pe un traseu de viteza care m-ar fi putut avantaja. Am trait apoi o experienta destul de dura, Maratonul de noapte Sibiu, unde am participat la semi-maraton reusit sa termin pe locul 39/100 la categoria open cu un timp de 1:55h.
Spre sfarsitul lunii August si inceputul lui Septembrie am inceput antrenamentele pentru Duatlonul Cetatea Brasovului, unde am ales sa particip la categoria individual, clasandu-ma la jumatatea clasamentului, si aceasta fiind o experienta de neuitat.
A urmat apoi o perioada de 2 luni in care nu am facut absolut nimic, fiind practic "satul" de sport. Spiritul de competitie mi-a reactivat si pofta de sport la jumatatea lunii Noiembrie cu crosul 15 Noiembrie, unde am participat doar de forma cu antrenament 0, reusid totusi sa ies in primii 300 de participanti.
Tot in aceasta luna, pe langa cele cateva ture de rulaj cu bicicleta, am inceput pregatirea de iarna alaturi de Liviu si Marius, care consta in alergare pentru imbunatatirea andurantei, tinand cont ca baietii isi fac deja planurile pentru maratoanele montane de la anul. (maratoanele nu semi-maratoanele :D )
Asadar acesta a fost modestul meu an,din punct de vedere sportiv, rezumat in cateva randuri... Sport la pregatirea din timpul iernii si grija mare la sarmale!

Duatlon Cetatea Brasovului 2011

S-a dus si cel mai asteptat concurs pentru mine de anul acesta si totodata ultimul pentru o perioada lunga de timp...Acum un an, pe acelasi traseu, mi-am facut debutul in lumea acestui minunat sport pe 2 roti, un motiv in plus pentru a fi atasat de aceasta competitie.
Ambitiile au fost mari, nenumarate strangeri din dinti de-a lungul antrenamentelor, asa ca obiectivele au fost incheiate cu succes: am terminat cu bine proba la hobby individual. A fost aproximativ o luna de antrenament, in special pe traseul de bicicleta, studiat cu minutiozitate cu scopul de a scoate un timp mai bun decat anul trecut.
Sambata dimineata, ajuns in zona standurilor am simtit un sentiment foarte placut, amintindu-mi cu entuziasm cateva momente din experienta mea de anul trecut si cu mintea plina de alte ganduri cu ce o sa ma astepte in aceasta zi.
Dupa ce m-am inscris si mi-am pus bicicleta in standul de tranzitie, am mai stat cu Liviu, Marius, Razvan si fetele intr-un moment de relaxare inainte de start, emotiile insa nu intarziau sa apara, cel putin pentru mine...
La start o forfota de nedescris, de admirat insa seriozitatea organizatorilor care au dat startul la ora 11.00, cu nici un minut mai tarziu. S-a plecat extrem de tare, insa nu m-am lasat mai prejos astfel ca la prima portiune de urcare de "dupa ziduri" estimez ca eram printre primii 30 urmand sa castig 2-3 pozitii pe urcare, si sa pierd insa mai multe pe coborare pana in parcul din Livada unde am inceput sa trag iar tare. Aici a fost momentul critic unde mi s-a taiat toata alergarea, a fost prea tare totul, astfel incat pulsul meu a ajuns la 202, valoarea maxima. Totul a luat o intorsatura nedorita, am inceput sa ametesec, aveam o senzatie groaznica de voma si picioarele mi se inmuiasera. Si cel mai rau urmau Treptele, cea mai terifianta portiune din proba de alergare. Si nu ne-au dezamagit, a fost groaznic! Cand am ajuns sus am decis sa reduc drastic ritmul si sa "indur" depasirile a multor concurenti. Ajuns la prima tranzitie, m-am bucurat sa vad bicicleta si eram foarte hotarat sa recuperez cateva locuri pierdute la alergare. M-am suit pe bicicleta si am trecut ca prin apa printre concurentii care impingeau bicicletele in zona de intrare pe offroad. Nu am putut merge exact ca la antrenamente din cauza ca am prins destul de multi adversari din urma si depasirea era foarte dificila pe portiunea de single-trail. Am ajuns pe portiunea care anul trecut m-a stors efectiv de puteri, insa de la care aveam cele mai mari asteptari acest an si anume forestierul spre Saua Tampei. Am intrat tare si cred ca pana la primul viraj am depasit fara exagerare 20 de concurenti. M-am asezat in spatele fetei care a iesit pe locul 2 la profi feminin si am mers excelent pana pe la jumatatea urcarii cand panta devenise infernala si concurenta din fata mea a ales sa se opreasca, si involuntar sa ma opreasca si pe mine intr-un mod mai brutal (da, am cazut). In zadar am incercat sa urc din nou pe bicicleta, aderenta a invins...M-am asezat cuminte in sirul indian deja format si am impins bicicleta pana la urmatorul viraj unde panta parea mai lina si am reusit sa urc pe bicicleta si sa incep recuperarea de pozitii. Ajuns in Saua Tampei, am intrat pe partea tehnica si anume coborarile. Contrar asteptarilor m-am descurcat foarte bine, reusind sa ma mai distantez putin fata de concurentii din urma. Din pacate pe portiunea urmatoare, cea periculoasa, am pierdut foarte mult timp. Un concurent a cazut in rapa si era accidentat grav. Nu am stat nici o secunda pe ganduri, am lasat bicicleta si m-am intors la arbitri sa anunt accidentul. Cu nici 1km inainte de final am intalnit inca un concurent aflat in dificultate, asa ca am oprit sa il ajut si pe acesta. Eram constient ca aveam toate sansele sa patesc si eu la fel, si sunt 100% sigur ca nu exista vreun concurent care sa nu fi oprit sa ma ajute. Pierdusem insa timpul castigat pe forestier, fapt care m-a motivat sa maresc putin ritmul, astfel ca pe ultima portiune de asfalt am disputat o proba de contratimp reusind sa mai castig 3-4 locuri. A urmat apoi ultima alergare, insa nu mai eram bun de nimic, timpul a fost foarte slab si eram constient de asta, dar nu mai aveam resurse. La sfarsit am fost asteptat de incurajari de la gasca mea, reusind sa disting de la distanta vocea lui Liviu, cu care sunt obisnuit de la concursurile precedente.
Per ansamblu sunt multumit, in special pentru ca am vazut uriasul pas care s-a putut face intr-un an.

Maratonul de noapte-Sibiu

Am facut-o si pe asta ! Am participat la primul meu concurs de alergare: (semi)maratonul de noapte desfasurat sambata seara in centrul Sibiului.

Sincer sa fiu, ceea ce m-a facut sa ma inscriu la concurs a fost de departe ideea organizarii acestuia pe timp de noapte(seara:ora 19), nici decum sa alerg ca un "martalog" 21km (am auzit ca mai nou asa ne numim, noi astia prostii, care facem sport, de la unu Mitica din Sibiu, un mitic ce sa mai...)

Scopul principal era clar: sa termin cum am inceput, adica in 2 picioare, nu in 4, nu pe targa. Ce clasament, ce timpi?! Dar mai ales ce ANTRENAMENT?! Antrenamentul meu corespundea mai degraba unui semi-semimaraton, nici pe departe pentru 21km (douas'unu!) Ma rog, hai sa recunosc acum ca inainte de start ma rugam sa termin in 2 ore...

Ca romanu, stiind ca nu sunt in stare de nimic, ma bag intre primii la start si plec ca din tun, cu fruntea sus in primu pluton, ca de, da bine in poza. Proasta idee...Da' proasta rau! Primii 5km nu ma intelegeam deloc cu pulsul: il rugam frumos, il imploram, apoi il injuram si tot asa. Nu vroia ma scada! 180-183-184-185 ... De s-ar fi scurs si kilometri asa repede, ar fi fost o chestie.

La primul punct de hidratare, "bogatie", vorba unui prieten: izotonice,glucoza,lamaie etc. Da' de unde? Iau repede un pahar de izotonic si fac jumi-juma cu tricou, iar jumatatea mea la randu ei o fac jumi-juma: jumate in gura si jumate in nas. Ma rooog... Mi-a prins bine "zama" m-am mai linistit si cand ma uit la puls, 177. E ok baaa! Stau constant pe la 177-180 si ma trazneste un gand : "ba mi se pare mie sau urcam?". Nu stau mult sa ma intreb, ca deodata vad dita'i dealu in fata mea si un sir de oameni : "ia uite ba, aia au incetinit?". Verific pulsu:193. Nu incetinise nimeni, marisem eu ritmu, fix la deal. Iar incep chinul de la start, sa il aduc la pe la 175. Reusesc, cat de cat. Ajungem intr-o zona aglomerata, na'o buna ca ti-am dat-o, iar am pulsul sus, il las asa pana iesim din zona asta. Numa bine ca ma trezesc cu al doilea punct de hidratare in fata. Apa si lamaie. 3 felii, ca sa imi iasa pe nas, ce naiba!

Urmeaza apoi cea mai naspa parte a traseului: o bucla care trebuie facuta de 2 ori. Un fleac, ne-au ciuruit cu asta... Ba si ma uit in stanga si ii vad pe aia de la a doua tura si ma gandesc ca trebuie sa trec iar pe acolo. Fain! Trece si asta, greu dar trece. Eram pe la km 12-13 si incep sa mi se taie picioarele. Niste oameni de pe margine mai pun si paie pe foc "da' mai ai mult?". Asta ma intrebam si eu...Macar pana la punctul de hidratare sa ajung.

Si deodata ma doboara. O durere cum n-am mai simtit pana acum, carcei la gamba. La fiecare atingere a piciorului meu cu asfaltul simteam cum se misca o bila in gamba mea. Groaznic! Apoi, pentru o clipa se putea citi fericirea pe fata mea: o masina cu capota plina de pahare de apa, oprita in mijlocul strazii. Iau 2 pahare si nu mai fac greaseala de la inceput, ma opresc frumos, beau si plec in "alergare". Nu stiu ce mai era aia, dar numai alergare nu. Pulsul, parca numa de-al naibii statea la 175-176 da' ce sa mai fac cu el?! Mai alerg ceva si parca incepea sa imi pare cunoscuta zona, era clar ca ma apropii de zona centrala. Cand mai aveam vreo 3km ii intalnesc pe Diana si pe tatal meu si o mana de oameni (habar n-am de unde i-au luat), hotarati tare sa ma incurajeze. Si au reusit. Nici asta nu stiu cum...Simteam adrenalina si parca nu ma mai interesa nimic. Am marit ritmul, pulsul era la 185, stiam insa ca mai e atat de putin, si totusi atat de mult...Ajung in ultimul kilometru, aleea care da in Piata Mare, locul unde era finish-ul. Pe margine era plin de oameni, ca la marile concursuri. Sa vezi aici adrenalina! Nu mai vedeam nimic in jur si auzeam numai fragmente de aplauze si fluieraturi. Trec linia de sosire, auzind pe fundal numele meu, si ma holbez la ceas sa vad ce timp am scos, uitand bineinteles sa ma si opresc. 1h:55min si locul 39 la primul meu concurs de alergat. Putea fi si locul 3999, chiar nu imi pasa, din moment ce mi-am indeplinit obiectivul.

Ce am invatat dupa acest concurs? Ca efortul de a te misca a 2a zi este mult mai intens decat cel din timpul competitiei, ca distanta din dormitor pana la baie seamana cu cea a unui maraton si ca poti "gugali" cate ore vrei ca nu s-a inventat un medicament care sa calmeze durerea provocata de febra musculara.

http://www.youtube.com/watch?v=GOstC4pVkRo

Ne vedem la Ciucas Trail Running !

Duatlon Sfantu Gheorghe

Un concurs reusit, din toate punctele de vedere: al meu ca si concurent, al organizatorilor si intr-un final si al vremii

Seara m-am dus la culcare destul de suparat din cauza vremii, fiindu-mi teama de o posibila amanare a concursului din cauza ploii, insa dimineata am avut o surpriza: NINGEA

Am riscat si am castigat, in Sfantu Gheorghe ploaia nu de mult se oprise, insa era foarte frig. Dupa ce ne-am intalnit cu Liviu, ne-am inscris, ne-am pregatit bicicletele si ne-am asezat la start. Am plecat putin cam tare, langa mine mai erau 2-3 concurenti si restul in spate asa ca am lasat-o mai moale gandidu-ma ca sunt totusi 3km de alergat, care au trecut insa destul de repede. Ajuns in zona de tranzitie a inceput o ploaie usoara, numai buna sa ma ude putin... Pe catarare am depasit cativa concurenti, iar in varf am observat ca imi curge sange dintr-o nara asa ca am decis sa slabesc putin ritmul









Ajuns din nou la standul de tranzitie mi-am luat repede adidasii in picioare, si surpriza...picioarele abia mi se mai miscau, o senzatie foarte naspa, prezenta insa la toti concurentii. Primele zeci de metri au fost infernale, insa pe parcurs durerea a incetat si picioarele si-au dat drumu si am mai depasit cativa concurenti. La sfarsit am avut parte de o surpriza, placuta de data asta, Liviu a venit cu mine pe ultima suta de metri, fapt care m-a incurajat enorm



Dupa ce am primit medalia de finisher, m-am dus direct la masina sa ma schimb, fiind constient ca nu am scos un rezultat prea bun. Am fost dupa aceea sa privesc premierea, stiind ca Liviu a iesit pe locul 2, si dintr-o data imi aud numele. Sincer sa fiu, nu am crezut nici macar o clipa ca voi fi pe podim, eu ma rugam sa nu fiu ultimul. Am primit trofeul si diploma si da-i cu pozele din seria "2 x Liviu invingatori"



Fiind toti in culmea fericirii, am decis sa mergem la un gratar sa ne potolim si burtile, care meritau si ele un mic (premiu) ...

Ii sunt recunoscator lui Liviu, care de fiecare data cand ma vedea striga la mine si ma incuraja, de fiecare data facandu-ma sa sprintez, si ii multumesc Iuliei pentru superbele poze si nu in ultimul rand tatalui meu, pentru ca stie sa faca mici

Concursuri 2011

Chiar daca nu am mai scris de mult timp pe blog, traiesc, ma antrenez...Nu am scris nici despre concursul de la Garboavele si nici nu o voi face, nu am ramas decat cu gandul la noroiul acela devenit deja celebru si cu un gust amar datorita rezultatelor oficiale (cu timpul meu as fi terminat pe locul 6 la categoria mea, insa apar la abandon...nu mai comentez nimic pentru ca nu sunt singurul care a patit-o)

Intre timp am tot urmarit calendarul concursurilor si am zis sa imi fac un plan de participare, sa stiu astfel pentru ce sa ma pregatesc.
Nu vreau sa o lungesc cu vorba asa ca scriu direct lista "neagra"

-8 mai Duatlon Sf. Gheorghe (http://www.alpinsport.ro/news.php)
-11 iunie Maraton Medieval Medias (http://nordtravel.ro/mmm/2011/Main.aspx)
-3 iulie Duna Maraton, Ungaria (asta ar fi cel mai important, chiar as vrea sa vad cum e la un concurs in afara) (http://www.sportaktiv.hu/)
-21 august Geiger Mountain Bike Challenge (http://ciclism.ro/maraton/)
-11 septembrie Tusnad Mtb Maraton (http://www.aktivity.ro/maraton/)
-17 septembrie Duatlonul Cetatea Brasovului (http://www.duatlon.ro/)
-9 octombrie Maraton Alpinsport Sf. Gheorghe (http://www.alpinsport.ro/news.php)

In rest, am avut cea mai buna luna de antrenament de pana acum, am profitat din plin de saptamana de vacanta si luna asta am reusit sa fac 500km si sa ma antrenez ~25 de ore, chiar simt ca am evoluat...
Ne auzim saptamana viitoare dupa duatlonul de la Sfantu Gheorghe, sper sa vin cu vesti bune !

Prima alergare

Incepand de azi, mi-am propus si eu sa incep sa alerg, in special in zilele in care nu am timp indeajuns pentru un antrenament "pe roti".
Am vrut un traseu aproape de casa asa ca am ales sa alerg pe ocolitoarea mica a Brasovului, paralela cu calea ferata, pana la Brasov Business Park, un total de 5km.
Fiind primul antrenament de acest gen, bineinteles ca am crezut ca o sa mor, datorita durerilor aparute din cauza efortului, insa intr-un final am ajuns cu bine acasa "putin" transpirat, dar nu indeajuns de obosit incat sa imi inregistrez datele de la alergare.
Le postez si aici, nu ca sa ma laud ( nici nu am cu ce), doar vreau sa vad o eventuala evolutie.